Filmul lui Michael R. Roskam ni-l infatiseaza pe Jacky Vanmarsenille, un fermier belgian din zilele noastre, care
ajunge sa se incurce cu niste tipi dubiosi care fac trafic cu hormoni pentru vite. In momentul cand un politist
care investiga acel trafic este omorat politia demareaza o investigatie si lucrurile incep sa se complice. Toata
aceasta investigatie reprezinta unul din planurile actiunii filmului. Celalalt plan ne prezinta chinul prin care
trece zilnic Jacky, chin izvorat dintr-o experienta din trecut.

Actorul Matthias Schoenaerts care il joaca pe Jacky face o treaba excelenta in ciuda dificultatii evidente a
rolului. El ne face sa simtim cu adevarat suferinta prin care trece personajul. Ne face sa ne intrebam ce ascunde
acel tip facut bine care isi injecteaza zilnic testosteron si care poate rabufni in orice moment cu violenta, dar
care tine de multe ori privirea in jos parca rusinat. Este un mister care in momentul cand il vom afla ne va lovi
ca un pumn.

Desi o drama, Bullhead are si cateva scene comice. Dar alegerea lor de catre regizor a fost facuta intenionat si a avut ca scop de a scoate in evidenta diferentele de cultura intre cele doua comunitati mari din Belgia, cea flamanda si cea franceza.
Filmul Bullhead este unul puternic si unic. Regizorul reuseste sa imbine foarte bine cele doua planuri ale actiunii, cinematografia este excelenta si nu in ultimul rand jocul actoricesc este unul de top. Cu toate aceste atuuri nu este de mirare ca Belgia va participa cu acest film la premiile Oscar din 2012.
Daca va plac dramele, filmele psihologice, filmele europene si mai ales filmele diferite, neconventionale ca sa zic asa, nu ratati acest film.

Fotograf: Dann C, 21 aug. 2011, Bucuresti

Fotograf: Anevor Dada Eye (anevordadaeye.tumblr.com)

Cautand zilele trecute pe net niste filme din genul giallo la care sa ma uit am dat de acest film. Recenziile sunau bine, iar trailerul m-a facut sa il vad. Filmul este cunoscut sub numele de Malastrana sau La corta notte delle bambole di vetro, insa titlul cel mai cunoscut este Short Night of Glass Dolls.

Inca din primele minute ale filmului esti curios sa afli ce s-a intamplat cu acel reporter gasit mort. Aceasta curiozitate ne este starnita de faptul ca la morga putem auzi gandurile reporterului care desi este declarat mort ii poate auzi pe cei din jur dar nu poate face absolut nimic ca sa le arate ca inca exista viata in el. Gandurile sale ne duc un pic in trecut cand el incerca sa afle unde i-a disparut prietena si de ce.

Filmul este la baza un giallo insa iese din tiparele acestui gen. Nu gasim in film acel asasin cu manusi si acea trauma psihologica specifica filmelor giallo. In schimb gasim o tensiune  ce pluteste in aer, un mister de-a lungul intregului film, elemente de magie neagra, o scena cu o orgie. Si sa nu uitam de coloana sonora facuta de Ennio Morricone.

Ca o concluzie, Short Night of Glass Dolls este un film care cu siguranta o sa le placa celor care indragesc filmele horror din anii ’70 si ’80, dar nu numai. Chiar si cei care prefera un thriller de calitate cu scene mai explicite vor fi incantati.

Jim Jones

Totul a decurs ok pentru cateva luni, adeptii sectei plantau plante, faceau intruniri unde cantau impreuna, totul era asa cum li se promisese. Insa consumul de droguri si frica persecutiei l-au facut pe Jones sa ii indemne pe adepti sa se sinucida.

Jonestown

Pe data de 18 noiembrie 1978 un congresman venit in Jonestown sa se intalneasca cu oamenii din oras a fost omorat de sustinatorii lui Jones deoarece la plecare mai multi adepti au vrut sa plece cu el din acel loc. Jones i-a strans pe toti adeptii sai pe un teren si le-a tinut un discurs in care i-a indemnat pe toti la sinucidere, ceea ce el numea ”revolutionary suicide”. Caseta cu inregistrarea acestui discurs dinaintea si chiar in timpul sinuciderii in masa a fost recuperata de FBI si o puteti asculta aici.
In acest discurs se poate vedea nebunia lui Jones care le spune oamenilor ca au fost tradati de guvern si ca mai bine se sinucid cu copii cu tot decat sa vina unii sa le fure copiii. Mai mult decat atat se poate vedea puterea de convingere a acestui lider. Caseta este tulburatoare, de-a lungul ei se pot auzi pe fundal copii care plang, femei care tipa. Copiii plangeau, iar unii oameni urlau pentru ca nu toti vroiau sa bea cianura, Jones ii spunea in discurs “medicament”. Cei care se opuneau erau fortati de locotenentii lui Jones, iar altii au fost impuscati. Din cei peste 900 de oameni care au murit unul langa altul in timp ce Jones isi tinea discursul 276 au fost copii. Jim Jones s-a impuscat si el in cap.

Trupurile oamenilor dupa sinucidere - Britannica Online Photo by David Hume Kennerly

De Belzebut

Hitler si Rohm

Majoritatea ofiterilor superiori erau homosexuali, si exista, la nivel de stat major, o tesatura foarte incalcita de legaturi amoroase si invidii militare. Santajul devenise o arma redutabila. Era cea mai eficace cale de a capata un grad in plus, de a distruge un dusman de moarte sau de a constrange pe cineva la o actiune improprie lui. Relatia lui Hitler cu Rohm era binecunoscuta in interiorul Reichstag-ului. In anumite cercuri inalte circulau tot felul de barfe la adresa legaturii intime dintre cei doi.
Insa cu toata aceasta legatura (daca ea a existat intr-adevar), Hitler l-a eliminat pe Rohm. Impotriva lui Rohm au fost si Goebbels, Goring si Himmler. Acuzat de tradare de catre Hitler, Rohm a fost impuscat impreuna cu cateva sute de membri S.A.
Despre cazul Rohm s-a facut multa valva in presa timpului. Un specialist in patologie sexuala, Magnus Hirschfeld, a speculat momentul declarand ca “asemenea trairi intense, in care trecerea de la iubire la ura se face brusc, sunt proprii homosexualilor”.
Daca la baza acestei agresiuni au stat aceste “trairi intense” specifice homosexualilor sau doar a fost vorba de eliminarea unui potential rival politic, nu vom sti niciodata.

Albert Speer

Primul volum prezinta inceputul carierei politice a lui Hitler si infatiseaza un Fuhrer tanar, plin de viata, hotarat si adorat de multimi. Speer povesteste despre noptile in care el si Hitler faceau impreuna planurile arhitecturale ale cladirilor ce urmau sa exprime prin marimea lor puterea regimului si sa impresioneze oamenii politici care veneau in vizita. Speer mentioneaza de asemenea intalnirile Fuhrerului cu apropiatii, intalniri si serate care la inceput erau interesante dar pe parcurs deveneau din ce in ce mai plictisitoare. Prin intermediul relatarilor ajungem sa cunoastem cum functiona regimul si personalitatea apropiatilor lui Hitler si anume Goring, Himmler, Bormann, Eva Braun si altii.

Cel de-al doilea volum prezinta ultimii ani ai regimului nazist si caderea acestuia si cateva relatari despre procesul de la Nurnberg. Hitler este deja obosit, trist si ia decizii gresite.
Cele doua volume “In umbra lui Hitler” prezinta o imagine unica si personala asupra personalitatilor din regimul hitlerist si sunt si astazi apreciate de istorici.

Cele sapte pacate capitale (1933, ulei pe panza, 179 x 109 cm, Karlsruhe, Staatliche, Kunshalle) – o pictura care evoca alegoriile si tehnicile picturii gotice tarzii. Tema este cea a celor mai grave sapte pacate, reprezentate intr-un mod hiper-realist. In anul venirii la putere a lui Hitler, Otto Dix ne lasa o caricatura a dictatorului, prezentat ca un ratacit si ambiguu baietas cu mustati calare pe Invidie. In centrul scenei este un personaj costumat in schelet care-i ameninta pe toti cu secera Mortii.

Capul Meduzei (aprox. 1617- 1618, ulei pe panza, 68,5 x 118 cm, Viena, Kunsthistorisches Museum) - Fascinant in monstruozitatea sa, capul taiat al Meduzei pare sa-si mentina puterea de a-i impietri pe cei care il privesc.  Inventie macabra si morbida, nu numai din cauza serpilor incolaciti in jurul capului (existenti in mitul clasic), dar si din cauza celorlalte reptile pe care P.P. Rubens se complace sa le descrie.

Saturn Devouring His Children (aprox. 1819- 1823, ulei pe panza, 83 x 146 cm, Museo del Prado, Madrid) – este una dintre cele 6  picturile din seria Black Paintings pe care Goya si le-a pictat direct pe peretii casei sale. Dupa moartea sa, pictura a fost transpusa pe panza. Cum Goya nu a lasat nici o explicatie asupra acestei lucrari, pictura a primit numeroase interpretari: timpul care devoreaza tot, conflictul dintre generatiile tinere si cele in varsta, relatia dintre Goya si fiul sau Xavier etc.

Viata sa a fost controversata si plina de scandaluri. A fost iubit dar in acelasi timp si invidiat, criticat si urat. Cu toate acestea ramane The King of Pop.

Daca te uiti la aceste lucrari digitale nu ai zice ca sunt facute de un tip de 49 de ani. Da, asa este. Ray Caesar are 49 de ani. El a lucrat timp de 17 ani la un departament de arta si fotografie al unui spital pentru copii din Toronto. El documenta lucruri precum abuzuri, reconstructie chirurgicala… Toate aceste lucruri l-au inspirat si in acelasi timp l-au bantuit ani de zile asa cum declara chiar el.
Mai multe informatii puteti gasi pe site-ul lui si cateva din lucrari mai jos.